Postat pe 11 martie 2021
Poveste instantaneeTimp de câteva luni, la fiecare două săptămâni, veți vedea pe Mademoisell portrete de Instagrammers și Instagrammers pe care este posibil să le cunoașteți sau nu.
10 personalități, care nu sunt neapărat vedete Instagram, ci doar oameni simpli, cu o experiență copleșitoare, cu un mesaj de transmis, sau conținut original de oferit.
Cine sunt ei în spatele like-urilor și K-urilor rețelei sociale ? Cum au ajuns acolo? Care este mesajul lor?
Voi încerca prin aceste 10 portrete să vă fac să o descoperiți și poate să vă fac să doriți să le urmați.
Dar, mai presus de toate, sper, să vă fac să doriți să vă afirmați și să vă exprimați liber , ca ei și ei!
Găsiți portretele deja publicate
- Roro cel puternic, acum tetraplegic, vorbește despre bucurie, virilitate, dragoste ...
- Angelo de la @balancetapeur, OZN vulnerabil de pe Instagram
- Descoperiți @lafillequiadestaches, dealer de iubire de sine pe insta
- Cum mi-a schimbat viața angajamentul pozitiv al corpului meu
- Când lupta împotriva cancerului inspiră un brand angajat
- De ce rup tabuul reproducerii asistate pe Instagram
- Tatuez sfarcurile „3D”, amestecând arta și stima de sine pe Instagram
- Romain Costa eliberează vocea comunității LGBT + pe Instagram
- Cu Make My Lemonade, cultiv bucuria pe Instagram
Dacă ați apreciat aceste portrete și valorile transmise de aceste femei și bărbați pe Instagram, vă voi întâlni pe site-ul No Pressure by Instagram, vă așteaptă o surpriză!
Ambițios . Perseverent . Creativ .
Începeți de la nimic, obstacole curajoase și găsiți-vă locul în lume datorită perseverenței și angajamentului ei pe Instagram.
Iată ce aș spune dacă ar trebui să rezum călătoria lui Steves Houkponou, 35 de ani, acum antreprenor.
Dar calea lui Steves merită să petrec puțin mai mult decât o propoziție și că vă spun cum, dintr-un copil jucător de fotbal dintr-un district din Cotonou din Benin, a decis că Instagram va fi rețeaua care l-ar ajuta să se împlinească .
Leziuni de depășit pentru Steves Houkponou
În spatele statutului său de antreprenor, Steves are de fapt trei pălării:
- are o agenție de comunicare pentru a sprijini mărcile în strategia lor digitală
- a creat un brand de îmbrăcăminte și accesorii inspirat din Africa, numit BHP (BlackHats Paris)
- el este un instapreneur, adică și-a lansat afacerea datorită Instagram.
Pe contul său mai mult decât lustruit de Instagram, Steves mi-a dat impresia unui bărbat desăvârșit, mai mult decât elegant, drept în cizme și solid pe picioare.
Evident că asta este el, dar când l-am întâlnit mi-a permis să văd puțin dincolo și mi-a arătat o bucată din viața lui, când el nu era încă acolo. om încrezător și încrezător de azi.
Steves a crescut într-o familie benineză, este ultimul dintr-o familie de 9 copii și a fost destinat pentru fotbal prima dată :
„La școală nu mă puteam juca cu colegii de clasă pentru că se bateau joc de mine, așa că am jucat în cartier, pe străzi.
Am pus două pietre, am făcut echipe și am jucat fotbal.
Când m-am dus în satul părinților mei era un stadion mare de fotbal, parcă parizianul venea în provincie: oamenii erau mai puțin răi acolo, așa că am putut să mă exprim, Mă jucam și așa am fost văzut.
Când aveam 14 ani, am ajuns în Franța, la Auxerre, marele centru de antrenament din acea vreme, pentru a juca fotbal.
M-am întors la Studii sportive, dar o lună mai târziu, în timpul unei zile de detectare, m-am accidentat și acesta a fost începutul celei de-a doua vieți . "
La o lună după ce visul său de fotbal a început să prindă contur, în 1998, anul Cupei Mondiale, Steves a lovit rău în timpul unui atac, a căzut la pământ și nu a putut să se ridice.
Deja suferă de o boală autoimună pe care tatăl ei a transmis-o HLA-B27, ceea ce o pune la un risc mai mare de anumite boli reumatice (care afectează oasele, articulațiile și țesuturile moi), medicii o diagnosticează mai mult decât pesimist:
„Toți medicii mi-au spus că nu voi mai merge niciodată în viața mea, am fost invalid cu 14 ani. Am văzut toți medicii posibili și imaginabili și toți spuneau același lucru.
Pentru mine a fost oribil pentru că a fost sfârșitul vieții mele, am fost în lacrimi, dar ceea ce a funcționat a fost tatăl meu mi-a spus:
„Este o glumă pe care ți-o joacă, nu este adevărat, o să mergi din nou”.
Toți frații și surorile tale umblă, eu merg, mama ta merge, așa că depinde de tine să crezi. Dacă nu crezi, s-a terminat. "
Părinții mei sunt foarte puternici, tatăl meu s-a născut în Benin, bunicul meu este pescar, tatăl meu a mers 2 zile din satul său în capitală pentru că era bolnav.
Mama mea a rămas orfană la 12 ani, s-a străduit să se hrănească și a trebuit să se descurce singură să mănânce, iar astăzi financiar lucrurile sunt mult mai bune, au reușit să facă lucruri grozave.
Părinții mei m-au făcut mereu conștienți de cât de norocos am fost, am crescut în recunoștință și ceea ce mi s-a întâmplat mi-au făcut să iau ca un calvar prin care trebuia să trec .
Deci, pe de o parte, a fost complicat și, în același timp, mi-am spus că nu pot să renunț și că, păcat, nu voi juca fotbal, dar îmi voi găsi drumul și voi fi cel mai bun în ceea ce fac. avea să facă . "
Super-motivat de încurajarea și sprijinul părinților și familiei sale, Steves i-a făcut pe toți medicii să mintă. După câteva luni a reușit să se așeze în pat, ceea ce era deja o victorie.
Apoi, după un an a putut să se ridice, un adevărat miracol pentru profesia medicală.
Steves a fost foarte atins de această încercare, dar nu a fost singurul care a influențat modul în care se uită la sine.
Când vorbește despre batjocura camarazilor săi beninezi când era la școală, este ceva care l-a marcat cu adevărat:
„Când eram mic înainte de toate acestea, oamenii au râs mult de mine.
Alergam foarte repede și eram foarte bun la fotbal, dar aveam o diferență de lungime de 1,5 cm între cele două picioare ale mele, așa că s-a arătat când alergam.
Les enfants sont méchants et ils se moquaient, donc je manquais beaucoup de confiance en moi. Le seul moment où je m’échappais, c’est quand je jouais au football.
C’est une plaie qui ne se referme pas. »
Un nouvel objectif, et son début sur Instagram
Au total, Steves a passé 2 ans dans un centre de rééducation, et c’est aussi pendant cette période que s’est concrétisée son envie de travailler dans la mode, quand bien même ce n’était pas du goût de ses parents :
« Apparemment à 5 ans je prenais déjà les poupées de ma sœur et je leur faisais des habits, donc je me suis dit que c’était peut-être la voie qui était faite pour moi, et que j’allais me concentrer sur ça.
Je suis fan de Saint Laurent, j’ai lu tous ses bouquins, dès qu’il y a un événement sur lui, j’y vais, et ça date de quand j’étais en centre de rééducation.
Ma mère m’a acheté un magazine, ils parlaient de Saint Laurent dedans, j’ai adoré et j’ai demandé à ce qu’on m’en achète plus.
J’ai commencé à m’intéresser à la mode, et je disais que je serai le nouveau YSL quand je serai grand.
Je voulais faire des études de mode, mais je viens d’une famille africaine qui considère que ce n’est pas pour les hommes, que ce n’est pas viril, donc c’était compliqué. »
Pour satisfaire ses parents sans perdre de vue son objectif premier, Steves a enchaîné les études prestigieuses, tout en se rapprochant doucement du milieu de la mode.
Steves a obtenu un Bachelor International Management à l’université de Cambridge, puis il est revenu en France à Paris, pendant une période de rechute médicale.
Il a ensuite fait un Master en Marketing de Luxe, pour se rapprocher de la mode, puis un MBA en Finances, sachant au fond de lui qu’il allait un jour se mettre sur la voie de l’entreprenariat.
Il a fini par travailler chez Cartier, L’Oréal, au Bon Marché, puis a gravi les échelons chez Coach, la marque de prêt-à-porter de luxe, dans laquelle il est devenu directeur commercial.
Il est rentré par la petite porte, puis est devenu le plus jeune directeur commercial d’Europe.
Voulant aller toujours plus haut, progresser toujours plus, et sentant qu’il n’y parviendrait pas en restant chez Coach, c’est là que Steves a décidé de tout miser sur Instagram :
« Parallèlement à mon travail chez Coach, je postais des photos de mode sur Instagram, sur mon compte perso, et je parlais aussi développement personnel.
Je parlais des difficultés de la vie, et j’essayais de faire passer un message, de dire qu’il faut se battre, et ne rien lâcher pour atteindre ses objectifs.
À l’époque je n’avais pas beaucoup de followers.
Quand j’ai quitté Coach, j’ai eu ma première opération rémunérée en tant qu’influenceur qui a bien marché, donc je me suis dit qu’il y avait quelque chose à fouiller. »
Un chapeau et un compte Instagram qui changent la vie
Aujourd’hui Steves est un vrai modèle pour sa communauté, et il diffuse des messages centrés sur la confiance en soi, l’important de s’aimer, se trouver, et toujours trouver la force de franchir les obstacles.
Et s’il en est arrivé là, c’est grâce à sa ténacité extraordinaire et à son environnement familial, mais aussi grâce à ce fameux chapeau, son accessoire magique devenu emblématique :
« Un jour je rentre dans une boutique, c’était dans le Marais, et il y avait un chapeau.
J’ai kiffé le chapeau, j’ai un gros coup de cœur, mais à l’époque on mettait des bobs, des casquettes, mais pas trop de chapeaux, et surtout il coûtait 350€, ce qui représentait beaucoup d’argent pour moi à l’époque !
Je demande une réduction à la vendeuse, mais rien n’y fait. J’avais un pote avec moi qui me dit que le chapeau me va trop bien, et la vendeuse ajoute :
« Ce chapeau, il va changer votre vie. »
La je me suis dit que la dame était très forte, elle m’a vendu une émotion, côté marketing elle envoyait !
Bref, elle m’a convaincu, j’ai acheté le chapeau ! À ce moment de ma vie j’étais encore assez bas côté confiance en moi, je n’osais pas trop parler aux filles, c’était vraiment compliqué.
Je suis sorti avec le chapeau sur la tête, et une fille est passée à côté de moi et m’a fait un clin d’œil. C’était la première fois que j’avais une interaction comme ça avec une inconnue.
Le soir, on va au restau avec des amis, on va en boîte, et des femmes viennent me voir, prennent mon chapeau, on commence à interagir, etc.
À partir de là, le chapeau, je ne l’ai plus lâché !
Un jour je cherchais un truc dans mon porte-feuille, et mon pote m’a pris en photo.
La photo était vraiment belle, je l’ai postée sur Instagram, et tout d’un coup j’ai eu 1000 likes, alors que d’habitude je n’en avais que 30 ou 40.
C’était un truc de malade, je me suis dit que j’allais arrêter de poster des looks, et que j’allais mettre ma tête à moi, sauf que quand j’ai posté une photo de mon visage sans chapeau, j’ai fait un gros flop.
À partir de là j’ai fait tout un travail, j’ai changé de nom, je me suis appelé theblackwithblackhat (The Black With Black Hat) , et c’est comme ça que ça a commencé pour moi sur Instagram. »
Maintenant, Steves a 120 000 abonnés sur son compte Instagram personnel, et presque 170 000 en cumulant celui de son agence et de sa marque.
Il est une référence de réussite, et grandit chaque jour un peu plus grâce à sa communauté Instagram :
« Instagram m’a apporté de la confiance en moi, le fait de faire des photos et de me montrer moi, déjà, ça a été un exutoire.
Si tu avais dit au petit Steves de 14 ans de faire des photos pour se montrer, il aurait dit : jamais de la vie !
Sur Instagram il y a une bienveillance qui est arrivée, les gens m’ont dit qu’ils avaient acheté un chapeau noir pour me ressembler, des gens m’ont accosté dans la rue pour me prendre en photo…
Au-delà du business et de la vitrine importante que représente Instagram pour une image de marque, c’est tout ce côté humain que le réseau m’a apporté ! »
Je suis ravie d’avoir fait la connaissance de Steves, et d’avoir découvert son histoire touchante, et inspirante, qui rend son parcours encore plus impressionnant.
Et je te laisse avec ses mots :
« J’avais toutes les excuses pour rater ma vie : je suis noir, je suis immigré, je suis handicapé.
Si j’étais resté uniquement là-dessus je n’aurais rien fait, je serais encore dans mon fauteuil roulant dans le lit d’hôpital à Viry-Chatillon, sauf que j’ai refusé et je suis allé faire ce que je voulais.
Tout le monde a un point fort, moi mon point fort je sais aujourd’hui que c’est de donner confiance aux gens, de faire briller les gens grâce à leur image, et j’ai mis du temps à trouver cela.
Il faut que chacun et chacune trouve son point fort, et ce qui l’a marqué dans sa vie et l’a mené à faire ce qu’il ou elle fait. La vie est courte, et on a tous une mission de vie. »
