Postat pe 10 februarie 2021
Poveste instantaneeTimp de câteva luni, la fiecare două săptămâni, veți vedea pe Mademoisell portrete de Instagrammers și Instagrammers pe care este posibil să le cunoașteți sau nu.
10 personalități, care nu sunt neapărat vedete Instagram, ci doar oameni simpli, cu o experiență copleșitoare, cu un mesaj de transmis, sau conținut original de oferit.
Cine sunt ei în spatele like-urilor și K-urilor rețelei sociale ? Cum au ajuns acolo? Care este mesajul lor?
Voi încerca prin aceste 10 portrete să vă fac să o descoperiți și poate să vă fac să doriți să le urmați.
Dar, mai presus de toate, sper, să vă fac să doriți să vă afirmați și să vă exprimați liber , ca ei și ei!
Găsiți portretele deja publicate
- Roro cel puternic, acum tetraplegic, vorbește despre bucurie, virilitate, dragoste ...
- Angelo de la @balancetapeur, OZN vulnerabil de pe Instagram
- Descoperiți @lafillequiadestaches, dealer de iubire de sine pe insta
- Cum mi-a schimbat viața angajamentul pozitiv al corpului meu
- De ce rup tabuul reproducerii asistate pe Instagram
- Negru, imigrant, cu dizabilități ... Aveam atâtea motive pentru a-mi înșela viața!
- Tatuez sfarcurile „3D”, amestecând arta și stima de sine pe Instagram
- Romain Costa eliberează vocea comunității LGBT + pe Instagram
- Cu Make My Lemonade, cultiv bucuria pe Instagram
Dacă ați apreciat aceste portrete și valorile transmise de aceste femei și bărbați pe Instagram, vă voi întâlni pe site-ul No Pressure by Instagram, vă așteaptă o surpriză!
Leagăn. Independent. Angajat.
După o jumătate de oră petrecută cu Charlotte Husson, acestea sunt cuvintele care îmi vin în minte. Și mi-am spus că ar fi putut să mă ducă oriunde, deoarece energia ei este puternică și comunicativă!
Charlotte are 33 de ani, este autoarea cărții autobiografice L'Impossible est mon espoir, antreprenor și designer al vestiarului dedicat Mister K.
Mi-a povestit despre viața ei profesională tumultuoasă, de care nu se poate separa calvarul pe care l-a depășit: cancerul ovarian agresiv care i-a pus în discuție toate alegerile de viață .
Copilăria și adolescența lui Charlotte Husson
Dacă ne întoarcem puțin, înainte de a fi antreprenor și de a-și propulsa marca pe Instagram, Charlotte a fost stilistă.
Moda nu a fost întotdeauna evidentă pentru ea, dar creativitatea și concepția ei despre frumusețe au fost acolo de la început:
„Cred că am avut întotdeauna o sensibilitate, am fost foarte curioasă de când eram mică, pentru că am părinți care mi-au deschis ochii foarte larg.
De când aveam 3 ani, tatăl meu m-a dus prin toate muzeele, ducându-mă la biserici și moschei pentru a asculta cântece, pentru a mă îmbogăți cât mai mult.
Bunica mea pe care o adoram era o croitoreasă incredibilă, îmi făcea costume sublime și cred că aveam o sensibilitate foarte mică față de frumos . Mama mea a fost, de asemenea, sensibilă la toate acestea.
Dar mi-am spus destul de târziu că voi lucra la modă.
Când am trecut bacalaureatul (pe care îl aveam în mod miraculos), în studii literare, am mers la facultatea de drept pentru că nu știam cu adevărat ce vreau să fac cu viața mea, ca mulți elevi.
Desenam deja foarte mult de când eram mică, dar din moment ce eram într-un liceu general, nu am crezut niciodată că desenul este o opțiune reală.
Era oricum sidingul la acea vreme, așa că nu am îndrăznit să sar chiar înăuntru. Dar am fost super înzestrat și un profesor de arte plastice mi-a spus într-o zi că ar trebui să merg la școala de artă ...
După 3 săptămâni la facultatea de drept mi-am dat seama că nu era deloc treaba mea. Le-am spus părinților că nu este pentru mine.
Că a trebuit să desenez.
Mama m-a ajutat foarte mult să găsesc o școală, iar un an mai târziu am urmat un curs de desen. Visul meu a fost inițial să fiu ilustratorul cărților pentru copii.
Am avut o trăsătură foarte copilărească și foarte feminină în același timp: am făcut o mulțime de mici siluete cu haine pentru că eram sensibil la materiale și la aspect ...
Așa că unul dintre profesorii mei mi-a spus că poate stilul mi s-ar potrivi mai bine.
În timp ce căutam școli, am dat peste Studio Berçot, m-am îndrăgostit de directorul său, care era prea strălucit, și am studiat acolo. "
Ilustrații de Charlotte
Când Charlotte Husson a aflat că are cancer
Odată ce a primit diploma de stilist de modă în mână, Charlotte și-a tăiat dinții timp de 4 ani alături de designerul Heimstone, în calitate de asistent de stilist și manager de producție.
Mai târziu, a fost angajată ca angajată la Sézane, fostul Les Composantes, pentru care a proiectat prima colecție.
Și tocmai în această perioadă, când avea 27 de ani, știrea a căzut:
„ Am fost diagnosticat la 1 aprilie 2021. Și nu a fost o glumă .
Am avut o durere de stomac timp de 2 ani și rău timp de șase luni, aveam de gând să văd un ginecolog și un gastroenterolog, iar cei doi treceau de dolar.
Mi-au spus că sunt un pic un pacient imaginar, că am o durere de stomac pentru că fac o treabă stresantă, că trebuie doar să iau Spasfon și că se va îmbunătăți.
Dar în acei doi ani am fost totuși să-i văd foarte mult, iar diagnosticul a căzut pentru că am avut o obstrucție intestinală la 1 aprilie 2021.
Chirurgul care m-a operat a văzut amploarea daunelor: am avut cancer într-un stadiu hiper avansat , etapa 3C, etapa a 4-a, a cărui origine a fost ovarul, în timp ce am crezut că este a fost burta.
Lumea mea s-a prăbușit, desigur, dar mi-am spus mai presus de toate că nu sunt nebun și că am ceva, după doi ani în care mi s-a spus că nu am nimic.
Acolo am avut în sfârșit câteva cuvinte despre afecțiunile mele, așa că am fost liniștit, chiar dacă aș fi preferat ca cineva să-mi spună altceva.
Odată pus diagnosticul, am fost foarte, foarte bine îngrijit. Tratamentul a durat 2 ani, am avut 6 operații în 1 an și jumătate și 36 de ședințe de chimioterapie pentru eradicarea cancerului ovarului.
În cei 2 ani de tratament, am lucrat independent pentru Sézane, dar am fost puțin în afara buclelor. Am avut o promisiune de angajare pentru ziua în care mi s-a spus că voi fi în remisie, ceea ce speram. "
Cum s-a descurcat Charlotte Husson cu cancerul ei
Când Charlotte îmi povestește despre întreaga perioadă de luptă împotriva bolii, ea îmi dă doar cele mai pozitive. Durerea, suferința, răsturnarea sunt acolo, desigur, dar mai presus de toate lecțiile pe care ea le-a putut trage din ea .
Ea explică cum a trăit această vârstă esențială de 27 de ani cu această ghiulea care a schimbat totul:
„Cel mai greu de luat a fost să înțelegem originea, care este ovarele.
Pentru că a pus sub semnul întrebării o mulțime de lucruri, inclusiv a fi mamă - cel puțin „natural”. Și a fost foarte, foarte greu de luat.
După aceea, orice altceva a fost foarte greu. Lumea mea s-a prăbușit. Mi-a fost frică să nu mor, desigur, dar acum, când am fost îngrijit de medici buni, am avut încredere.
Și de acolo eram într-o mașină de spălat.
Am acceptat protocoalele, chiar dacă uneori m-am revoltat pentru că am un caracter puternic, dar am continuat în speranța că va merge cât mai bine.
Am fost într-o relație, a dat multe lucruri peste cap, iubitul meu de atunci a rămas (ne-am despărțit, dar după boală), a fost incredibil de susținător în acești doi ani.
Este sigur că cuplul nostru a primit o lovitură, viața mea cu prietenii mei, chiar dacă am încercat să fiu ca înainte și au făcut totul pentru a mă face să mă simt ca înainte .
Eram încă foarte tânăr, 27 este un moment decisiv când devii cu adevărat adult ...
Cu toții am început să avem apartamentele noastre, tot mai multe locuri de muncă instalate, băieți sau fete, orice, dar hei, ne construiam puțin viața de adult.
Am fost brusc întrerupt în încercarea mea de a construi o viață de adult. Acesta este cel mai greu lucru pe care îl găsesc, în orice caz, când eram în remisiune, a fost cel mai greu de acceptat.
De devoir réécrire une page blanche alors que je viens d’avoir deux ans entre parenthèses.
Mais j’ai été hyper soutenue, très très très entourée, aussi bien par ma famille, que par mon mec de l’époque, que par mes amis qui ont été incroyables.
Ça joue beaucoup de ne pas être seule. »
La rémission compliquée de Charlotte Husson
Après deux ans de traitement, Charlotte est en rémission, et c’est cette étape de la maladie qu’elle décrit comme la plus dure qu’elle a vécue.
Ce vide après le combat, il a été source d’angoisse et de dépression, mais aussi la genèse de son nouveau projet :
« Mon projet pro ne s’est pas dessiné tout de suite.
En septembre 2021, une semaine après ma dernière chimio, j’ai recommencé à bosser. Autant te dire que c’était beaucoup trop tôt.
Je n’avais pas anticipé le choc que ça allait être de me retrouver avec une équipe, avec beaucoup de nanas. Beaucoup de nanas enceintes. Qui pour certaines se plaignaient d’être enceintes…
J’étais devenue tellement sauvage, je me suis fait d’une violence beaucoup trop forte, et au bout de trois mois j’ai réalisé que je n’avais pas du tout ma place là où j’étais.
C’est là que l’idée du blog est venue, parce que j’avais besoin de parler de ce que j’avais traversé. En fait, je me suis littéralement effondrée.
Pas pendant la maladie : pendant la maladie, j’étais un vrai bulldozer. Même si j’étais hyper affaiblie et que j’ai eu des périodes très dures physiquement, j’étais dans le combat.
Quand on m’a dit que j’étais en rémission, c’est là que je me suis vraiment effondrée.
C’est ce que j’appelle la catalepsie dans mon bouquin, l’effondrement après l’effort. Le moment où je me dis : et maintenant ? Est-ce que j’ai vraiment envie de cette vie-là ?
Je n’étais plus dans l’urgence, l’immédiateté, maintenant il fallait se projeter dans l’avenir de quelqu’un qui va bien, avec malgré tout une épée de Damoclès au-dessus de la tête parce que j’ai eu un cancer à très mauvais pronostic.
Et c’est là où je me suis dis… Attends, tu t’es battue pour ta vie, tu ne peux pas te laisser abattre maintenant ! Donc il faut que tu construises un projet à toi.
Cette mode, là, ça n’a pas de sens pour toi, tu n’as plus envie d’être salariée, tu n’as plus envie de tout ça.
C’est comme ça que l’idée est venue.
Tout ce cheminement a été hyper vertueux, ça a été une thérapie de soutien de ouf, mais j’ai vraiment mis un an et demi à sortir d’une petite dépression - on peut le dire aujourd’hui. »
La reconstruction de Charlotte Husson, et ses débuts sur Instagram
Reconstruire, c’est ce à quoi s’est attelée Charlotte dès qu’elle en a eu la force, avec pour objectif de donner du sens à ce qu’elle fait.
Son blog, elle l’a appelé Mister K fighting kit , K étant le code clinique pour désigner le cancer. Pour Charlotte, ça a été un exutoire, et une thérapie :
« Ce que j’écrivais sur le blog a trouvé écho chez des gens, en plus je parlais de tout ça avec beaucoup de naturel, sans pathos, en faisant des blagues, de manière très très libre.
Je pense que ce ton désarçonnait, le fait de parler d’une maladie terrible mais avec légèreté, avec la voix de quelqu’un de mon âge… ça a été, je pense, un catalyseur d’énergie de dingue pour des filles jeunes et moins jeunes.
Et le fait de trouver écho, ça a été aussi ma thérapie. »
À travers le blog, Charlotte donne ses astuces pratique bien-être et beauté pour accompagner les personnes malades, et finit par lancer The Fighting Kit , des box beauté pour gens atteints de cancer.
Sa communauté grandit, elle est engagée, mais plus le temps passe, plus elle souffre de ressasser en permanence le cancer et le combat qu’elle a mené contre lui :
« Maintenant, faut transformer le truc. Il faut continuer à donner du sens, mais pas ressasser le cancer toute la journée, ce que le blog et les box me faisaient faire. »
Transformer, faire de sa maladie le point de départ d’un cercle vertueux, c’est en partie Instagram qui a aidé Charlotte à le faire. Instagram a été un outil tremplin, et un moyen d’expression qui lui a permis une sincérité dont elle ne peut plus se passer.
En 2021, elle décide d’arrêter les box The Fighting Kit et de lancer le vestiaire engagé Mister K , qui s’inscrit dans la parfaite continuité du blog, puisque Charlotte en est le dénominateur commun :
« Avec Mister K , on a un engagement qui est au cœur de l’histoire de la marque.
D’abord, on reverse 5% de chaque vente à la recherche contre le cancer à l’hôpital Gustave Roussy, jusqu’ici on a réussi à verser 32 000€.
Notre autre part d’engagement c’est que chacune de nos pièces est brodée d’un mantra pour s’insuffler de la confiance en soi, de la force, se booster, etc.
Et enfin nous avons aussi un engagement du point de vue de notre sourcing et notre traçabilité de marque : 40% de nos productions sont fabriquées dans le cadre de ce qu’on appelle notre engagement zéro gâchis.
C’est-à-dire qu’on rachète des stocks de matière déjà existants, et on fabrique nos vêtements dedans, on ne crée pas de matière.
L’idée c’est de faire avec tout ce qu’on a déjà plutôt que de produire plus.
Le K a aujourd’hui pris tout son sens avec cet engagement pour la recherche contre le cancer, et le Mister aussi parce que notre vestiaire s’inspire beaucoup du vestiaire masculin.
En fait la boucle s’est bouclée sans que ce ne soit réfléchi ! »
Instagram, un outil sincère pour un projet sincère
Rester proche de sa communauté, la solliciter, mais aussi vendre ses pièces Mister K… Instagram permet à Charlotte une véritable transparence :
« Sur Instagram, notre communauté s’est fédérée avec un taux d’engagement très important très vite. On est une micro communauté, mais HYPER engagée.
Aujourd’hui avec le recul, je réalise que 80% de nos ventes sont générées grâce à Instagram. Ce lien qu’on a en direct avec la communauté, c’est hallucinant, il n’y a que sur Instagram que tu peux avoir un truc pareil !
Et autant de bienveillance, autant de participation, j’adore.
Les filles donnent des conseils, partagent leurs photos avec toi, te donnent des exemples de modèles qu’elles aimeraient que tu développes pour elles, etc.
C’est tellement génial.
Instagram est un réseau hyper précieux quand tu es une marque sincère. »
Si Mister K a été pendant longtemps le prolongement de la propre vie de Charlotte, le nouvel objectif qui lui a permis d’avancer après l’épreuve de la maladie, elle se réjouit de voir que de nombreuses femmes s’approprient aujourd’hui ses valeurs :
« Aujourd’hui j’ai pris goût à cette vie d’entrepreneuse, et je pense que c’est aussi très inconsciemment pour noyer ce qui fait mal, parce que j’ai toujours les mêmes séquelles vis-à-vis de la maladie.
Mais maintenant la vie est belle, j’ai un chien qui est extraordinaire et qui m’a beaucoup aidée à me relever, j’ai un nouveau mec avec qui on a des projets, dont des projets d’enfants avec la GPA…
Donc voilà, aujourd’hui les cases de ma vie se remettent en ordre, et je suis hyper fière de la marque qu’on a créée. Je dis « on » parce que maintenant on est deux, j’ai une associée, et une équipe.
Cette marque c’est mon bébé, et aujourd’hui notre bébé, mais au départ j’ai mis toute mon énergie dedans, c’était ma manière de ne pas penser.
J’y ai aussi mis toute ma colère, mais pour le meilleur, finalement.
Ce que je trouve trop mignon, c’est quand je vois les filles de l’équipe qui récemment sont allées filmer à Gustave Roussy l’équipe qui s’occupe des dons… J’ai senti que même ça ça m’échappait.
C’est elles maintenant qui reprennent ce flambeau de fierté et de se dire, putain, avec la vente de nos fringues on fait du bien !
Ce n’est plus que mon histoire maintenant, c’est elles qui se la sont appropriée.
Aujourd’hui ça touche même des filles qui ne sont pas concernées par la maladie, et c’est ça que je trouve très beau dans tout ce qu’on construit maintenant. »
Charlotte m’a donné une jolie leçon de vie, et si tu veux suivre son engagement personnel de plus près et la soutenir, rendez-vous sur les comptes Instagram @misterk et @charlotte_husson !
